Bucureşti: Humanitas, 1997. — 473 p. — ISBN: 973-28-0715-6.
Şamanismul este un fenomen mistico -religios carac-teristic Siberiei şi Asiei Centrale, dar întîlnit deopotrivă în restul Asiei, în Oceania, cele douâ Americi şi în rîndul vechilor populaţii indo-europene. în vaste zone ale lumii, şamanul este figura centrală a unui univers spiritual straniu, dar cu atît mai fascinant pentru omul modern. Magician şi vindecător, mistic, preot şi uneori poet, el define, în urma unei iniţieri complicate, tehnica faimosului «extaz şamanic». Adresată cititorului cultivat, dar neavînd obligatoriu studii de specialitate, Şamanismul e una dintre cele mai captivante cârti ale lui Mircea Eliade. A fost întîmpinatâ la apariţie ca prima sinteză asupra şamanismului şi este considerată şi astăzi lucrarea de referinţa în domeniu.
Enorma bibliografie a subiectului a fost folosită de istoricul religiilor pentru a studia fenomenul şamanic din cele mai diverse unghiuri: etnologic, sociologic, psihologic. Eliade analizează ideologia acestui fenomen, îi discută procedeele, simbolismul, mitologiile; îl încadrează, în sfîrşit, în categoria tehnicilor arhaice de atingere a extazului, relevînd elementele prin care «transa sa mani că» se apropie de experienţele vechii mistici creştine sau de tehnicile spirituale indiene.