Bucureşti, 1972. — 15 p.
Voiculescu Vasile. Magical love (in Romanian)
Opera fantastică a lui Vasile Voiculescu este produsul gândirii miticomagice. Solidar cu spiritul popular, în proza sa mitul coexistă cu atitudinea demitizantă, sub impulsul magicului păgân, povestirile sale învăluind zonele umbrite ale unor eresuri. Erosul şi Thanatosul sunt dominate de superstiţii, de rituri şi manifestări ale magiei, de simboluri arhetipale, într-o confruntare dramatică între mentalitatea arhaică şi cea modernă. Personajele prozelor voiculesciene, raportându-se la dragoste, se încadrează în două categorii: personaje fascinante, adevăraţi magneţi ce-i atrag pe ceilalţi într-un magic joc al seducţiei erotice (pădurarul Bujor din Misiune de încredere, Mărgărita din Iubire magică, ţigăncuşa din Sacuntala), şi personaje fascinate, intelectuali magnetizaţi de misterele iubirii, echilibraţi aparent, dar subjugaţi de Eros tocmai pentru că instinctele ignorate şi supuse raţiunii izbucnesc cu violenţă, sfidând-o (eroii din Iubire magică, Sacuntala, Căprioara din vis, Sezon mort). În permanenta confruntare dintre modern şi ancestral, iubirea devine un mesaj venit din natură, care se impune însă, lăsând urme de neşters în viaţa eroului. Aceste manifestări particulare pot fi încadrate în sintagma iubire magică. Erosul echivalează vânătorul cu vânatul, prada cu hăituitorul. Moartea, la rândul ei, este surprinsă dominant în două aspecte: ca ipostază a jertfei pentru ideal (Ultimul Berevoi, Lostriţa, Pescarul Amin) sau ca transfer magic, transmigrarea sufletului (Lipitoarea, Viscolul). Împletind aspectele magice,vraja şi mirajul arhaic, cu explicaţii raţionale, plauzibile, Voiculescu prezintă Erosul şi Thanatosul prin semnificaţii tulburătoare. Această abordare demonstrează solidaritatea autorului cu spiritul popular, la confluenţa dintre mentalitatea arhaică şi cea modernă, surprinzând o faţă nevăzută a lucrurilor şi realităţilor, propunând o neaşteptată competiţie a imaginarului cu realul. (Sergiu Pavel Dan)